Despre panourile fotovoltaice

Avantajele panourilor fotovoltaice

Cel mai important furnizor de energie pentru pamant este soarele. Intreaga viata de pe pamant depinde de energia solara. Este punctul de plecare pentru procesele chimice si biologice de pe planeta noastra. In acelasi timp este o forma de energie care nu afecteaza mediul inconjurator, poate fi folosita in multe feluri si este potrivita pentru toate sistemele sociale. Panourile fotovoltaice realizează conversia directă a luminii în energie electrică la nivel atomic. Unele materiale au proprietatea de a absorbi fotoni de lumina si a elibera electroni.

Acest efect poarta numele de efect foto electric. Atunci când aceşti electroni sunt captaţi rezultă un curent electric care poate fi utilizat ca electricitate. Efectul foto electric a fost observat pentru prima dată in anul 1839 de către fizicianul francez Edmund Bequerel. Bequerel a descoperit că anumite materiale pot produce cantităţi mici de curent electric când sunt expuse la lumină. In 1905, Albert Einstein a descris natura luminii şi efectul foto electric pe care se bazează tehnologia fotovoltaică, lucru pentru care a primit mai târziu premiul Nobel pentru fizică.

Primul modul fotovoltaic a fost realizat în Laboratoarele Bell în 1954. A fost înregistrat ca baterie solară şi a fost considerat doar o curiozitate, prea scump pentru a fi utilizat pe scară largă. În anii 1960, industria spaţială a fost prima care a început să utilizeze în mod serios tehnologia pentru a furniza energie electrică la bordul navelor spaţiale. Prin intermediul programelor spaţiale, tehnologia a avansat, fiabilitatea ei s-a îmbunătăţit, iar costul a început să scadă. În timpul crizei energetice din anii 1970, tehnologia fotovoltaică a fost recunoscută ca o sursă de energie electrică si in alte aplicatii decat cele spatiale.

În funcţie de tipul cristalului, putem distinge trei tipuri de celule pe baza de siliciu:

• Celulă din siliciu monocristalină. Pentru a produce acest tip este necesar un material semiconductor absolut pur. Fibrele monocristaline sunt extrase din topitura de siliciu şi apoi ţesute astfel încât să formeze plăci fine. Acest proces de producţie garantează un nivel de eficienţă relativ mare;

• Celule policristaline sunt mai eficiente din punctul de vedere al costului. La producerea lor, siliciul lichid se toarnă în blocuri care apoi formează plăci. În timpul solidificării materialului, se formează structuri de mărimi diferite la maginile cărora apar defecte. Ca urmare a acestui defect al cristalelor, celula solară este mai puţin eficientă;

• Celulele amorfe sau cu strat subţire se obţin prin depunerea unei pelicule de siliciu pe sticlă sau pe alt material folosit ca substrat. Grosimea stratului este mai mică de 1 µm (grosimea firului de păr uman este de 50-100 µm). Costurile de producţie sunt mai mici din cauză că materialul costă mai puţin. Totuşi, eficienţa celulelor amorfe este mai mică decât cea a celorlalte două tipuride celule. Din acest motiv s-au utilizat în primul rând la echipamentele de joasă putere (ceasuri, calculatoare de buzunar), sau ca elemente de faţadă. În prezent ele sunt utilizate şi în fermele solare de mare putere (MW).

Panourile fotovoltaice sunt folosite intr-o multitudine de aplicatii: electrificarea unor locatii izolate, transport, telecomunicatii, dispozitive care au nevoie de autonomie, back-up necesar pentru consumatori vitali din domeniul sanatatii si It-ului, etc.


         REDUCERI DE PRETURI DE PANA LA 23% PENTRU PACHETELE FOTOVOLTAICE 
REDUCERI DE PRET